Onoarea de a lucra cu țânci iubiți
„Mami este foarte ocupată. Lucrează mereu la calculator, dar ce-i place cel mai mult este să se joace cu mine!”. Mititica se uită pe furiș printre șuvițele ei lungi, șatene, către mami. Are dreptate copilul. Mami muncește și acum. Stă pe canapea, cu laptopul în poală și picioarele desculțe aduse sub ea, dar asta nu înseamnă că nu are timp să-i răspundă fetei. Îi face scurt cu ochiul și îi oferă un zâmbet generos. Ai spune că mami e foarte prinsă în sarcinile ei de serviciu, numai că face cumva, cum doar mamele știu probabil, că are mereu deschise căile de recepție, când aude vocea fiicei ei. Și, din când în când, parcă exact când era mai mare nevoia, își lasă deoparte responsabilitățile de serviciu, ca să-și încurajeze copilul, care abia se ține pe opt roți.
Cât despre tati, el abia își găsește echilibrul pe șina cu roți mici. El face ce face de obicei cel mai bun prieten: învață cot la cot cu țânca lui. Se joacă și el printre jaloane, face și el „lămâițe”, „avioane”, stă și el ca iepurașul sau ca pasărea flamingo. Intră în competiție cu fiica lui și de regulă câștigă ea. Na, copiii prind mai repede decât adulții mersul pe role, nu? Nu. Ba din contră. Rollerskatingul este sportul pe care cei mari îl deprind mai repede, pentru că este un tip de mișcare unde direcționarea atenției este esențială, iar celor mici le este mai greu să se joace cu gândurile lor în rigorile impuse de profă.
În cei șase ani ai ei de experiențe pe Terra, fetița și-a construit Universul între doi poli: mami și tati, prietenii ei cei mai buni. Vrea mereu să le arate ce a mai învățat, cum a ajuns ca, de la bălăngăneli nesigure pe patine, să stea țeapănă într-un picior, iar mami și tati au mereu energia să fie surprinși, să laude fetița care încearcă să-și ia zborul pe role, așa cum cândva își va lua zborul de acasă, va patina prin viață, departe de părinții ei, de primii ei prieteni. Dar toți trei știu că într-un fel distanțele pălesc sub lumina orbitoare a sentimentelor, a relației construite în timp, a legăturii imposibil de destrămat dintre ei.
Să fii profă de role înseamnă să ai privilegiul să-ți petreci timpul cu niște copii iubiți de părinți, cu familii unite, așa cum vezi în filme. Ai parte de secvențe care te fac să uiți de copiii bruscați pe stradă de adulții care se presupune că îi protejează, de mititeii ale căror visuri sunt spulberate de cei care ar trebui să îi ajute să le construiască, de micile suflete curate, dar singure.